pe forumul meu preferat (dupablogurilegri), un prieten virtual a adus un articol interesant din romania libera. discutzia s-a dus însa pe o panta nesperata de mine. mai întâi de toate, postez articolul.
_________________________________
Sambata, 16 Mai 2009
» Cel mai mare semn de saracie e dependenta de a fi “conectat” – prin SMS-uri, Twitter sau Facebook. Asta a explicat autorul de science-fiction Bruce Sterling intr-o conferinta de la un festival de tehnologie din America.
» Scenariul contrazice ideea cum ca cei “conectati” vor detine puterea, si a starnit dezbateri incinse pe Internet dupa ce a fost discutat in ziarul New York Times si in retelele de socializare.
Discursul a fost tinut in martie, la Festivalul South by
Southwest din Austin, Texas, insa a inceput sa fie larg discutat pe Twitter si bloguri abia dupa ce a aparut un articol despre el in New York Times.
In mod ironic, discursul pe care un scriitor despre tehnologie l-a facut la o conferinta despre interactivitate intr-o sala plina cu bloggeri si jurnalisti n-a fost inregistrat de nimeni. Cu toate astea, bucati din el au fost consemnate in timp real pe cateva bloguri. Din ele se reconstituie urmatorul peisaj:
Conectivitatea e un simbol al saraciei
In anii ’90, se credea ca oamenii se vor imparti intre cei care sunt conectati – si care detin, astfel, puterea – si cei care nu sunt conectati, deci mai saraci. Astfel explica procesul pe blogul sau (bavatuesdays.com) profesorul Jim Groom de la universitatea Mary Washington din Virginia, care a participat la conferinta: “Lucrurile nu au mers chiar in felul acesta, conectivitatea a devenit mai ieftina decat se credea, prin telefoane mobile si Internet. Iar acum a crescut dependenta de aceasta conectivitate si ea a ajuns, mai degraba decat un indicator al privilegiului, un semn al saraciei. Realitatea e ca bogatii sunt cei care isi permit sa nu fie conectati, sa nu lucreze la “brandul lor online”, sa nu stea pe Twitter ore in sir.” Articolul din New York Times intareste aceasta viziune.
Nu ne permitem intimitate
Autorul lui spune ca “doar saracii – definiti vag ca cei fara alte optiuni – sunt obsedati de conectarea lor. Oricine cu un suflet puternic sau un portmoneu gras isi inchide telefonul si cultiva o gradina privata care tine Netul salbatic departe. Omul relaxat, sugereaza Sterling, savureaza izolarea sau intimitatea cu prietenii, preferabil inconjurati de carti si filme si tablouri si vin si viniluri – lucruri originale care stau unde sunt si nu pot fi copiate, corupte si aruncate in jurul globului cu cateva click-uri. Traim pe Net in aceasta suprapopulare doar pentru ca nu ne permitem intimitate.”
Falit pe Twitter
Scenariul lui Sterling a fost intens criticat, mai ales cu exemple ale unor comunitati foarte sarace care au fost “ridicate” prin introducerea telefonului. Insa, asa cum explica scriitorul pe blogul sau, saracia la care se refera nu e pur fizica – sa mori de foame – ci o versiune mai corporatista: sa fii angajat de rand intr-o companie, sa iti vinzi libertatea (si timpul pe care l-ai putea petrece cu ceilalti) pentru un incert confort financiar, sau sa iti inlocuiesti individualitatea cu trasaturi ale unor accesorii (un mobil stralucitor, de exemplu). “Chiar daca esti falit – si unii dintre voi, probabil, vor fi – vei fi masiv si dens conectat,” spune Sterling.
Cu note proaste pe Facebook
Chiar in timp ce se dezbatea subiectul, in revista Wired aparea un articol despre un studiu de la universitatea din Ohio, care spune ca utilizatorii de Facebook sunt studenti mai slabi si au note mai proaste la scoala. Adauga, apoi, ca Facebook-ul nu face studentii mai slabi, ci pur si simplu cei care sunt usor distrasi de la invatat vor gasi in site-ul de socializare o noua sursa de distragere.
Insa Bruce Sterling foloseste el insusi toate aceste instrumente: are 700 de fani pe Facebook, e activ pe flickr si Twitter, unde are peste 4.000 de abonati, si scrie zilnic pe blogul sau (wired.com/sterling). Asa ca reactiile au curs: pe Twitter, utilizatorul “marcad” spune “«Futuristi» ca Bruce Sterling care traiesc bine din universitati pretentioase, bugete ale oraselor si declaratii inalte sunt doar un alt simbol.” Altul, “jedibunny”, comenteaza ironic “vai de mine, twitterul ma face sa ma simt asa de impovarat acum! La naiba, bruce sterling.”
si de la festival s-a scris mult, majoritatea participantilor trimitand in timp real texte de pe laptopuri si telefoane mobile. De altfel, s-a scris atat de mult incat reteaua mobila AT&T a trebuit sa mareasca banda alocata orasului Austin, pentru ca se bloca din cauza traficului.
Pentru ei discursul a fost socant, probabil intentionat, dar in fond e o reluare a ideii din spatele faimoasei replici a lui Thomas Edison: “Vom face electricitatea atat de ieftina, incat doar bogatii vor arde lumanari.” Sterling ar spune “Vom face conectivitatea atat de ieftina, incat doar bogatii vor vorbi fata in fata.” In zonele civilizate, replica lui Edison s-a adeverit.
» Parintele cyberpunk-ului si profetul Internetului
Bruce Sterling e un scriitor american de science-fiction, unul dintre fondatorii miscarii cyberpunk. A scris prima carte in 1977, la 23 de ani, si de atunci a ajuns o voce influenta atat in science-fiction, cat si in evolutia mai realista a Internetului. Mai publica in revista Wired si pe blogul wired.com/sterling.
_______________________________________________________________________
m-a surprin reactzia, atât aici cât shi în afara tzarii, mai ales în america, între internautzii ce sunt kiar fani ai mishcarii shi literaturii cyberpunk ce e reprezentata de catre sterling.
kiar e nevoie sa ne spuna cineva in fatza, celor ce petrecem multe ore pe net ca cei ce sunt bogatzi shi ishi permit metode de petrecere a timpului liber inaccesibile marii majoritatzi nu stau de palavre pe facebook 5 ore pe zi? trebuie facuta distinctzia intre blogurile shi paginile ce popularizeaza munca unuia (a lui sterling insushi) shi retzelele sociale. una e sa intri din cand in cand pe un forum ca sa dezbatzi un fapt punctual shi alta e sa traieshti pe internet.
de cand traiesc in afara tzarii, am luat de cateva ori hotararea de a ma lasa de forumizat. dar, deshi cashtigam mai mult timp pe care-l foloseam in viatza reala, creshteau simptomele sindromului lui ulise shi iremediabil, dupa un an-doi (am rezistat mai mult decat cu lasatul de fumat) m-am intors. dintre forumurile straine, ma intereseaza strict cele specializate, nu cele de vorbit discutzii (pentru ca felul nostru de-a vorbi românesc, ¿cum sa-l explic? intelectual-mârlänesc, e de neîntzeles în lumea mea reala shi de neacceptat. shi n-am ce face! îi simt lipsa.)
sterling se refera la alt fenomen ce intzeleg ca aici, in românia, încä nu exista. il vad la nepoata mea (neromanca): ea, tot liceul ei shi toate liceele din tzara stau agatzate-n virtual ca sa povesteasca tot ce-au facut, ce-au gandit shi ce-au mancat, cand au zambit shi de ce. cea mai mare pedeapsa e sa i se taie jumatatea de ora zilnica de tuenti (retzeaua ei). presupun ca premiantzii nu au astfel de dependentze.
pe urma, shtiu de la un amic psihiatru ca are din ce in ce mai multzi clientzi adolescentzi adushi cu fortza de catre parintzii care vor sa-i rupà de viatza virtuala. dependentza de net, de televizor, de jocurile play-station e treaba serioasa. shi nu-s probleme tipice de oameni bogatzi, care au alte adictzii, mai de lux, cum ar veni.
expunerea intregii vietzi a unei adolescente pe net mi se pare kiar ingrozitor de periculoasa. exagerez? vai de mine daca pricep cum nu le ingheatza parintzilor sângele de frica shtiind ca oricine poate citi totul despre fiica lor de 13 ani.
zau daca intzeleg de unde atata iritare in fatza articoluli lui sterling?e doar pentru ca i-a facut saraci? (omul a explicat nuantza). a nu fi bogat e o insulta?
SydneyWellington's Blog 